Kandia - gustul dulce al ciocolatei din Banat

Prima fabrica de bomboane din Banat isi are inceputurile în anul 1890, iar in 1895  deja  produceau bomboane şi ciocolată. In 1917, mica fabricuta de ciocolata de la Timisoara primeste denumirea "Kandia", preluata de la numele unei insule din arhipelagul elen. 

 Cladirea initiala a devenit în scurt timp neîncăpătoare, astfel încât în 1924 avea să se mai ridice un imobil de patru etaje langa cel vechi, dotat cu cele mai moderne utilaje existente la vremea respectivă.

Pentru că nu se aduceau dulciuri din Occident, Kandia ajunsese să producă o gamă variata de bomboane şi ciocolată , de acceasi calitate ireprosabila ca cele fabricate in alte ţări europene. În 1924, fabrica inregistra deja 300 de muncitori şi 30 de funcţionari.

La un moment dat, Kandia ajunsese cea mai apreciată marcă de ciocolată din ţară. În anul 1895 fabrica producea bomboanele cele mai simple, pentru satisfacerea cerinţelor consumatorilor ei din Timişoara şi împrejurimi. Astfel, daca la inceput mica productie era realizata cu 6-8 muncitori, ulterior s-a dezvoltat Fabrica de Bomboane, Ciocolată şi Conserve "KANDIA“, S.P.A., care lucra cu aproximativ 300 de muncitori. De aici plecau  vagoane de bomboane şi ciocolată in toata tara. Incepand cu anul 1920, după ce acest teritoriu a fost retrocedat statului român, fabrica a început să livreze produsele ei, atat in Banat şi Transilvania, cat şi în vechiul Regat, Bucovina şi Basarabia.

Fara sa resimta presiunea concurentiala, Kandia a produs bomboane din ce în ce mai rafinate, astfel incat a ajuns să fie furnizoarea celor mai fine bomboane englezeşti, bomboane umplute (foureuri) si a caramelelor in întreaga ţară. Dupa 1920, fabrica a aparţinut concernului Băncii Timişoarei (societate comercială pe acţiuni), care i-a marit capitalul social la 10 milioane de lei. Productia se realiza cu maşini moderne, chiar si ambalarea caramelelor se făcea cu maşini automate.

Batonul de ciocolată, „stramosul" popularului Rom tricolor, a apărut în 1964.

De atunci, reţeta s-a tot modificat, s-a renunţat întâi la lapte, apoi crema cu rom a fost umplută de înlocuitori. Din vechiul baton a ramas doar amintirea. Cati dintre voi isi mai amintesc de faimoasa ciocolata Pitic, care a facut deliciul copilariei noastre? Sau de banutii de ciocolata?

Desigur, nici ea nu a scapat de nationalizare, nici ea nu a avut un parcurs usor dupa Revolutia din 1989. Mi-amintesc faptul ca, prin anii 1990-2000,  eu lucram intr-un post de radio local, iar Kandia era condusa de un fond de investitii. Directorul de marketing din vremea aceea, o domnisoara care lucra din pasiune pentru ciocolata pe un salariu mizer, a venit cu ideea bomboanelor in forma de fructe de mare.

Nu avea buget pentru promovarea noilor produse cu tematica marina, dar ne dadea in schimbul difuzarilor radio, in barter, ciocolata. Vremurile erau grele si atunci, dar oamenii puneau mai mult suflet in ceea ce faceau. Ne-a promis ca, daca vanzarile merg bine, va prelungi campania in aceleasi conditii de plata. Cateva luni bune , in radio, toata lumea manca, cu o placere infinita, noile sortimente de ciocolata Kandia. Au fost vremuri dulci, nimeni nu banuia faptul ca urmau cele amare. Spoturile publicitare care au evocat perioada comunismului şi-au făcut , la timpul lor, efectul. Kandia perioadei postrevolutionare, dominata de eforturile fiecaruia de a se adapta noilor conditii de viata, intr-o democtatie despre care nimeni nu stia cum trebuie sa arate, dar fiecare si-o imagina in mod diferit si personal, brandul se straduia sa supravietuiasca. Compania care şi-a tot schimbat proprietarul după 1989, încă produce şi vinde mii de tone de „Rom Tricolor" anual. În 2005, grupul Kandia-Excelent relansează Rom-ul prin campania „Senzaţii tari din 1964".

În anul 2003, fabrica a fost cumparata de Excelent Bucuresti si productia s-a mutat in capitala, dar in 2007, gigantul Cadbury-Schweppes a plătit 100 de milioane pentru Kandia, deci si-a schimbat din nou proprietarul. În 2010, pentru a îndeplini condiţiile Comisiei Europene (privind fuziunea cu Kraft), Cadbury a renunţat la Kandia pentru 40 de milioane de euro si a revenit la Excelent. Dar niciodata in Banat! Vechea fabrica din Timisoara, goala de sufletul celor care framantau povesti dulci din ciocolata,  imbracate in poleiala aurita sau argintata sau pur si simplu aliniate in forme cuminti, in cutii de ciocolata, arata dezolant. Ramasesera doar geamurile cascate de suparare catre o lume care nu mai avea timp sa tina cu dintii de valoare. Viata o luase tuturor inainte si nimeni nu putea sa mai tina pasul cu prezentul. Din Kandia a ramas doar amintirea unui brand de succes care a facut cinste istoriei Banatului.

subiectul multor campanii de promovare, dintre care amintim: "ciocolata cu dragoste":

Imaginea visuala a campaniei, iar jos, spotul

"Topirea":

Imaginea visuala a campaniei, iar jos, spotul

"Orasul de ciocolata"

"Matase":

Spotul de lansare a campaniei de rebranding:

Astazi, din vechea fabrica nu a mai ramas nimic vizibil, doar amintirea unui alt brand in fata carora banatenii ofteaza amar. Nu pentru ca ciocolata care a facut istorie in Banat nu mai satisface gusturile iubitorilor de ciocolata astazi, ci pentru faptul ca, un brand traditional din Banat, si-a mutat productia intr-o zona in care nu are radacini.  Viata, din nou, n-a mai avut rabdare cu noi.