Bologna -acasa "La grassa" pofticioasa (Italia partea a 2-a)

In cea de-a treia zi, ne-am incarcat bagajele in masina si bucurosi am plecat la drum. Nici nu am iesit din Mestre cand, in intersectie, asteptand cuminti sa se faca verde, a intrat unul cu un mastodont de autobuz si i-a dat una in aripa din spate Mazdocului de-am incremenit! Credeti c-a oprit? Si-a scuturat revoltat bratele, a apasat acceleratia si dus a fost! Norocul nostru, doar ne-a pupat cu o dara usoara de vopsea care s-a luat imediat. Cativa km mai departe, un albatros, beat dupa furtuna, a planat direct in parbriz!Al meu e convins ca l-a atacat! :) Ca un facut, am mers ca in caruta. Precauti! Si am ajuns cu bine! Era marti, dar pana la urma, doar in tonuri de gri deschis si cu emotii! De nedescris. Ferrara este un orasel cu strazi inguste, cladiri din caramida rosie, cu palate austere, ridicate in sec 14-15, cu fortificatii care ai senzatia ca se prabusesc peste tine, cu porti boltite si turnulete medievale. Orasul se afla la 50 de km de Bologna. 

Aici am vizitat centrul vechi, Palazzo dei Diamanti – al carui nume  deriva din forma placilor exterioare care imbraca zidurile si Castello Estense – o adevarata fortareata ridicata de familia Este in 1385. Nu departe de castel se afla Palatul Municipal, fosta resedinta ducala a familiei care gazduieste astazi primaria. In fata palatului se afla Domul din Ferrara, ridicat in sec 12. Dupa aceea am tinut drumul drept spre Bologna unde ne-am pus iar pe vizitat. “The Fat Lady”, dupa cum italienii ii spun cu o nesfarsita afectiune, este capitala regiunii Emilia Romagna. Via Emilia este unul dintre cele mai vechi si mai lungi drumuri italiene care dateaza din perioada romana. El se conecteaza la o alta ruta importanta: Rimini su Piacenza care trece prin Bologna, Modena, Parma si Reggio Emilia, impartind orasele in Levante si Ponente. Italienii sunt un popor inventiv, astfel incat au dat acestui oras mai multe porecle menite sa puncteze punctele sale tari “La Grassa” (grasana) se refera strict la arta culinara, “La Dotta” (desteapta) reflecta partea sa spirituala, iar “La Rossa” (roscata) reprezinta atat culoarea cladirilor sale, cat si orientarea politica de stanga a locuitorilor. “La grassa”, adica grasana, s-a intalnit cu alta grasana si recunosc faptul ca aici m-am simtit ca acasa. Necomplexata! Arta culinara bologneza a facut inconjurul lumii si a devenit renumita pentru  Prosciutto Crudo di Parma, Tortellini, Tagliatelle al Ragu cu sos Bolognese, Lasagna,  Mortadella, Parmiggiano-Reggiano, otetul balsamic, vinul spumant Romagna Albana DOCG, carnatii bolognezi si cate alte minunatii. In Bologna a fost inventata atat ciocolata, cat si masina de inghetata. Aici se mananca mult si bine (sa-mi fie cu iertare, acum la final, pot sa va spun ca asa se mananca in toata Italia! Amandoi ne-am intors cu 3 kg in plus!). pentru cei care calatoresc cu masina trebuie stiut ca aveti din start o mare problema. Strazile sunt foarte inguste, locurile de parcare in centru complet insuficiente. Noi am avut noroc, aveam parcarea rezervata, dar ne-am invartit putin pana am gasit hotelul. Lucrarile din centru ne-au dat peste cap GPS-ul! Se zice ca universitatea de aici este una dintre cele mai vechi din Europa si si-a castigat pe buna dreptate porecla de “erudita” (La Dotta). Universitatea din Bologna atrage peste 800.000 de studenti anual si se mandreste cu absolventi precum Copernic si Dante. Tot aici, Mozart a castigat o bursa la Academia Filarmonica si Bologna in 1770, la varsta de 14 ani. Si pentru ca tot am amintit de politica, aici este organizat in fiecare an “La festa dell’Unita”, eveniment socio-cultural si muzical, organizat de catre studentii Partidului Democrat.

Bologna are o adevarata retea de canale ingropate in subteran si multe patete superbe: centrul este marcat de Piata Maggiore si Basilica San Petronio care dateaza din sec 13, iar strazile din jur sunt dispuse ca spitele unei roti de bicicleta. Nu departe de basilica, ce este considerata a fi a sasea ca marime din lume, se afla Piazza Nettuno cu Fontana del Nettuno, ridicata din bronz in 1566.  Tot din secolul 13 dateaza si Palazzo dei Podesta, flancat de arcade, renumit pentru Galeria Soaptelor. Intersectia a doua pasaje perpendiculare creeaza un efect acustic deosebit care atrage numerosi turisti curiosi. Bologna este, probabil, singurul oras in care exista o strada “via senza nome”, adica fara nume. Tot din Piazza Ravenna poate fi admirata Biserica Sf Bartolomeu cu turnurile sale inclinate, Asinelli si Garisenda care poarta numele familiilor care le-au ridicat in sec 12. Lacasul de cult reprezinta principala biserica a orasului. Studentii superstitiosi refuza sa urce in turnul Asinelli deoarece exista credinta ca toti cei care ii vor urca treptele nu isi vor termina studiile. Nu trebuiesc uitate Biserica San Petronio, inchinata patronului orasului – Sfantul Petronio si fondata in 1390, cele doua palate: Palazzo Comunale (usor de recunoscut dupa turnul cu ceas) si Palazzo del Podestra. Odinioara, Bologna se mandrea cu peste 180 de turnuri (fiecare familie instarita avea obligatia sa isi ridice propriul turn, iar inaltimea lui reprezenta rangul si pozitia sociala), dar istoria nu le-a iertat pe marea majoritate! Mai exista un edificiu care pe mine m-a cucerit din prima: Teatro Anatomico – teatrul universitar bolognez, ridicat integral din lemn, locul unde se tineau lectiile de anatomie incepand cu 1638. Studentii medicinisti se bateau pe locurile din amfiteatru ca sa asiste la disectia lesurilor in celebra Sala “Stabat Mater”! Doua muzee n-ar merita sa fie ocolite: Museo Bibliografico Musicale (care strange partituri din toata lumea) si Biblioteca Universitara care se mandreste cu peste 700.000 de opere, 7500 de manuscrise, si peste 2000 de desene, stampe, documente, care dateaza din 1755. Noi nu ne-am intors in hotel pana nu am vazut tot! A doua zi urma sa plecam spre Pisa! Dar am facut ocol!